Gândirea critică şi capacitatea de decizie

Definiţie

Gândirea critică este tipul de gîndire care se structurează pe baza unei atente evaluări a premiselor şi dovezilor şi care formulează concluzii cât mai obiective luând în considerare toţi factorii pertinenţi şi utilizând toate procedeele logice valide (Carter, 1973).

Capacitatea decizională în societăţile democratice este un proces la capătul căruia un grup ajunge la consens, prin discuţii, dezbateri şi analiză. Actul decizional ar trebui să reprezinte mai mult decât simpla acumulare a unor opinii exprimate. Opiniile trebuie confruntate în sfera publică şi toţi participanţii la discursul public trebuie să asculte cu atenţie argumentele fiecăruia. Pentru luarea unor decizii autentic democratice, nici un grup nu trebuie exclus (Lipset, 1995).

 

Deprinderi de cercetare în gândirea critică

• A observa înseamnă a vedea şi a remarca ceva/pe cineva; a privi pe cineva/ceva cu atenţie pentru a remarca diverse elemente.
  
• A descrie înseamnă a defini o persoană/o situaţie.
  
• A compara înseamnă a examina oamenii sau lucrurile, a le găsi un gen proxim şi o diferenţă specifică.
  
• A identifica înseamnă a arăta sau demonstra cum este ceva/cineva; a recunoaşte ceva/pe cineva ca individualitate.
  
• A asocia înseamnă a opera conexiuni mentale între persoane sau situaţii; a le conecta pe baza unei relaţii de co-ocurenţă sau de cauzalitate.
  
• A infera înseamnă a formula o opinie pe baza informaţiei disponibile şi a evidenţei; a ajunge la o concluzie; a sugera indirect că o afirmaţie este adevărată.
  
• A prezice înseamnă a anticipa un eveniment.
  
• A solicita înseamnă a face o cerere oficială; a face ca o lege, normă, etc. să fie eficientă într-o situaţie dată; a folosi ceva deoarece este relevant sau potrivit; a utiliza ceva în practică..

Lista comportamentelor observabile

Indivizii ar trebui:

___ 1. Să descrie şi altora situaţia.

___ 2. Să verifice dacă ceilalţi dispun de toate informaţiile şi 
           dacă au o gândire părtinitoare.

___ 3. Să raporteze situaţia la convingerile altora.

___ 4. Să folosească reacţiile emoţionale pentru a sublinia
           importanţa şi nu ca bază unică a comportamentului.

___ 5. Să îşi pună întrebări asupra rezultatului.

___ 6. Să imagineze mai multe moduri de acţiune şi să ia în
           considerare ce  situaţii le-ar limita acţiunile.

___ 7. Să gândească în colaborare diverse modalităţi de a
           proceda.

___ 8. Să decidă care sunt cele mai bune soluţii.

Bibliografie:    

       Carter, C. V. (1973). Dictionary of education. New York: McGraw Hill.

       Lipset, S. M. (Ed.). (1995). The encyclopedia of democracy. Washington DC: Congressional Quarterly.

       Oxford-advanced learner’s dictionary of current English. (1996). Oxford: Oxford University Press.